Din nou despre problema ungurească

Scandalurile de tot soiul provocate de unguri în judeţele Harghita şi Covasna par a nu avea sfîrşit. Se cere, din ce în ce mai insistent, autonomia respectivei regiuni. Guvernanţii români tac şi invită la calm. E un semn clar că sînt forţe superioare nouă care presează în această direcţie. Dacă nu ar fi aşa, treburile s-ar fi rezolvat deja prin băgărea la puşcărie a celor mai înfierbîntaţi de pe acolo. Ca o părere personala, cred că ungurii au sprijinul Germaniei şi al Vaticanului. Singuri nu ar îndrăzni. Pentru cine cunoaşte ceva istorie, motivaţia celor două mari puteri este clară: 1. pentru Germania, un control total al Balcanilor. 2. pentru Vatican, catolicizarea regiunii. Acum ar trebui să spun poveştile vechi cu statul roman unitar, independent  şi indivizibil. Nu o spun, deşi cred în astea. Voi spune altceva.  Conflictul româno-ungar nu se va sfîrşi decît atunci cînd o ţară o va distruge total pe cealaltă.  Acum, Ardealul este la Romania. Ungurii aşteaptă să fim cît mai slabi şi , cel mai probabil în alianţă cu alţii, să ne atace. Dacă Transilvania va aparţine de Ungaria, noi vom fi cei în aşteptarea unui prilej favorabil. Astea s-ar putea petrece după inevitabila destrămare a Uniunii Europene (cine crede ca UE va mai rezista mult este, în opinia mea, un mare naiv). Asta este ecuaţia relaţiilor româno-maghiare : ori noi , ori ei. Să terminăm cu ipocrizia  şi să arătăm relaţiile româno-maghiare aşa cum sînt ele: nu prietenie şi parteneriat în cadrul UE ci duşmănie, duşmănie veche de aproape două sute de ani. Asta este situaţia în ziua de azi şi trebuie acţionat în consecinţă.  La final, şi cîteva cuvinte despre UDMR. Nu înţeleg cum se permite existenţa acestei formaţiuni politice care, declarativ, este doar o uniune culturală. Dacă este aşa , să se ocupe de prezervarea culturii maghiare. Ungurul care doreşte să facă politică se poate duce la PSD, PNL, PDL sau mai ştiu unde , în funcţie de vederile sale politice, de dreapta, de centru sau de stînga. Sper din tot sufletul ca noua Constituţie să nu mai permită partidelor etnice să participe la viaţa politică din România. Un partid trebuie să ofere soluţii pentru problemele cu care se confruntă societatea în ansamblul ei şi nu să se închidă într-un cadru sectar, minoritar.

                  Cîteva chestii despre tărăşenia cu ungurii

Stau şi mă uit pe la posturile TV despre scandalul steagurilor secuieşti din Harghita si Covasna. Observ că, uşor, uşor, pe nesimţite, ungurii au cîştigat, deja, ceva. Chiar şi pe posturile care combat aprig chestiunea, cu invitaţi istorici sau politicieni naţionalişti, se foloseşte deja sintagma "ţinutul secuiesc". Este, clar,  o victorie a ungurilor. În mentalul colectiv va prinde de acum sintagma "ţinut secuiesc" şi nu judeţele Harghita şi Covasna. După aceea , pe aceasta bază, se pot iniţia, de către unguri, noi proiecte. Apoi, maghiarii se declară deschişi la discuţii. Discuţii despre ce?  Există legi şi acestea trebuiesc respectate. Orice discuţie ar fi din nou un cîştig pentru unguri,  pentru că în acest mod, repet, s-ar accepta existenţa aşa-zisului "ţinut secuiesc". Nu de discuţii sterile, cu participarea a tot soiul de oameni subţiri intelectual, dar şi subţiri la minte, care nu mai pot de respectarea drepturilor cîinilor şi pisicilor, avem noi nevoie. Trebuie doar să facem ca legea românească să fie din nou aplicată în acele zone. Bune , rele, cum or fi, acestea sînt legile în vigoare şi ele trebuiesc respectate. Atît şi nimic mai mult.

P.S. Ca o părere personală, este penibil ca o minoritate de 5% să încerce , şi să şi reuşească, să-i încalece pe politicienii majorităţii. Pentru că ungurii, care se plîng că au devenit cetăţeni de categoria a doua, nu doresc să devină cetăţeni de categoria întîi (ceea,  de fapt, sînt din totdeauna), ci cetăţeni "extra". Asta nu se poate.

                         Becali tulbură apele în PNL                         

 Un război Becali-Antonescu este în plină desfăşurare. Cel puţin aşa par a sta lucrurile după recenta apariţie televizată a celor doi. În linii mari, chestiunea se prezintă cam aşa: Antonescu nu îi poate garanta o funcţie importantă în PNL lui Gigi. Deranj mare. Becali nu şi-a ascuns niciodată ambiţiile de mărire în cadrul liberalilor.Ca urmare, patronul Stelei trebuie să se hotărască ce va face în continuare: rămîne în PNL sau îşi reactivează PNG-ul? Ce poate să însemne asta? Nimic altceva decît faptul că Antonescu şi-a găsit un alt sponsor care să-l susţină în visul său de a ajunge la Cotroceni. Pînă nu demult, sponsorul PNL era Dinu Patriciu. S-a dus, însă , recent, pe tobogan. Mare păcat pentru Crin. În criză de timp,  l-a luat repede pe Becali. Din păcate, acesta nu dă bine la imaginea externă: naţionalist, creştin ortodox practicant, homofob, plus o gură mare cît o şură. Punerea pe făraş a lui Becali indică, deci,  foarte clar că s-a găsit o nouă sursă de bani. Cine? Cît? Puţină răbdare şi în următoarele cîteva săptămîni vom afla. Pe de altă parte, merită menţionat amănuntul că Becali nu este chiar aşa de prost cum încearcă să-l prezinte adversarii săi din politică şi din presă. Aflat în faţa camerelor de luat vederi alături de Antonescu, Gigi a lansat cîteva ameninţări teribile. "Voi lua decizia în termen de o săptămînă, după ce mă voi consulta cu sfătuitorii mei. Probabil voi vorbi şi cu domnul Quintus"  a spus Becali. Traducere: caut aliaţi în partid contra lui Antonescu. "Peste o săptămînă vă voi spune tot ce am acum în cap. Sînt lucruri pe care nu i le-am spus nici domnului Antonescu." a mai zis Becali. Traducere: S-ar putea să iasă cu tămbălău, fiindcă am de gînd să spun cîteva lucruri pe care lumea nu le ştie. Becali s-a mai lamentat că în cazul părăsirii PNL va avea un singur regret: acela de a nu-l mai putea susţine pe Antonescu la prezidenţiale. Traducere : te-ai lins pe bot de banii mei. Un jurnalist a întrebat pe cine va susţine în acest caz. "Candidatul PNG sau candidatul unei alte alianţe de dreapta" a răspuns Gigi Becali. Traducere: "Cine va candida împotriva ta va avea întregul meu suport finaciar."  În tot acest timp, Crin Antonescu îşi luase o atitudine degajată şi încerca să zîmbească. Nu prea îi ieşea, semn că ar fi cazul să urmeze şi nişte cursuri de actorie. Să vedem cum va evolua treaba, fiindcă nu-i exclus să se dea la pace pînă la urma urmei. Doar trăim în România.    

                           O înfrîngere cît o victorie  

Se pare că m-am înşelat şi alegerile de la Tîrgu Jiu nu au reprezentat, încă, sfîrşitul carierei politice pentru Victor Ponta. Ceea ce vreau să subliniez legat de scrutinul de acolo este că înfrîngerea lui Dan Diaconescu nu este tocmai o înfrîngere. Să candidezi într-un mediu ostil total, în care toate pîrghiile din administraţie erau deţinute de adversarul tău, şi să faci aproape 34% e ceva. Unde mai pui că a avut ca rival pe cel mai puternic om din ţară la acest moment. Eu cred că Diaconescu nu a vrut altceva decît să-şi testeze potenţialul electoral pentru "prezidenţialele" din 2014.  A fost o "simulare" reuşită, care îi dă mari speranţe.Singura chestie este dacă va mai dispune , pînă atunci, de un partid care să îl sprijine. Zvonurile care circulă spun ca aleşii PP-DD se pregătesc să sară pe capete în barca USL. Probabil se va încerca, un pic mai tîrziu, şi debarcarea lui Diaconescu din fruntea PP-DD. A deranjat pe multă lume si trebuie de acuma aruncat la cîini. Aşa se întîmplă cînd îţi faci un partid dar nu ai instrumente suficiente pentru a-l controla. Dar nu asta este problema majoră a ţării. Aşteptăm să vedem noul guvern şi vom urmări ce va face. Speranţe avem. Ca întotdeauna la fiecare patru ani.

      

                   Sfîrşit de carieră politică pentru Ponta? 

De la începutul acestei campanii electorale am început să mă uit, seara, la OTV. Nu pentru a-l asculta pe Diaconescu. Ştiu ce spune, sînt aceleaşi vorbe de mai bine de doi ani. Am fost doar curios să văd cum îşi joacă şansa în singura bătălie reală din aceste alegeri. Iar cele văzute m-au surprins. Dacă nu se întîmplă vreo minune, sau vreun furt masiv la urne, Victor Ponta va fi pe făraş. Diaconescu îl va bate la curul gol. Nu ştiu cît de impresionaţi sînt oamenii din Tîrgu Jiu de cele 100 de puncte din programul PP-DD. În treacăt fie spus, unele sînt realizabile imediat după alegeri, fără cheltuieli şi fără a fi supuşi la presiuni externe, altele sînt irealizabile din cauza lipsei de bani, iar altele sînt OZN-uri, care dacă doar s-ar schiţa un început de realizare practică ne-am trezi că ni se pune de un război civil. Dar nu despre asta vreau să vorbesc. Nu ştiu pe cine are în spate Diaconescu, dacă se reprezintă pe el însuşi sau alte grupuri de interese. Omul are însă talente excepţionale de propagandist, de comunicator. Am văzut cum a ascultat năzbîtiile unui om din Tîrgu Jiu vreo 20 de minute fără să-l întrerupă măcar o dată şi fără să pară plicticit. Iar oamenii asta vor, să existe cineva care să-i aculte, fiindcă de 23 de ani nu i-a băgat nimeni în seamă. O face Diaconescu şi, concomitent cu asta, le vinde cea mai de preţ marfă pentru un amărît: speranţa.  Toţi cei pe care i-am văzut stînd de vorbă cu el vor veni cu siguranţă la vot. Şi îl vor vota. Şi sînt mulţi, foarte mulţi. Victor Ponta, deşi prim-ministru,  pare în această luptă un simplu soldat neinstruit căruia i s-a pus în mînă o puşcă fără gloanţe şi a fost trimis în linia întîi. Lipsit de carismă, fără abilităţi de comunicator, permanent nerăbdător, primul ministru va fi o pradă uşoară pentru Dan Diaconescu. Fiindcă, spre deosebire de Ponta, el face ceea ce ştie, doar este realizator TV. Dacă la cele spuse mai adaugăm declaraţiile preşedintelui Băsescu potrivit cărora, în cazul unei victorii USL, nu îi va încredinţa guvernul, şi ambiţiile lui Dragnea de a prelua şefia PSD, ne dă că viitorul politic al lui Vorel este aproximativ egal cu zero. Nu-i nici o pagubă.

                  Afacerea Oltchim are un singur cîştigător

Ce se va întîmpla de acum încolo cu privatizarea Oltchim este încă greu de anticipat. Ceea ce putem, însă, spune cu siguranţă, este cine este principalul beneficiar al acestei ecuaţii cu o groază de variabile şi tot atîtea necunoscute. Indiferent cum va evolua situaţia, Dan Diaconescu are numai de cîştigat. Dacă va plăti suma de 45 milioane euro şi va reuşi apoi să pună şi în practică, ceea ce a promis legat de viitorul combinatului, nici dracul nu îl va putea bate la prezidenţialele de peste trei ani. Dacă nu va reuşi , va putea foarte uşor acuza că i s-a pus talpă de forţe interne, sau externe, interesate de preluarea Oltchim. Se vor găsi mulţi să îl creadă. În fond, acuzele sale ar putea fi şi adevărate. Dacă obiecţiile sale la adresa contractului nu vor fi luate în serios şi se va anula privatizarea, revenim la varianta de mai sus. Orice s-ar întîmpla, Dan Diaconescu iese cîştigător din afacerea Oltchim. În orice caz, povestea cu privatizarea combinatului a adus şi doua elemente de noutate: 1. Pentru prima dată o mare unitate industrială aflată în administraţia statului a fost privatizată la vedere, sub ochii publicului. 2. Tot pentru prima oară, o persoană fizică română reuşeşte să preia un combinat de o asemenea anvergură. Adică, dacă se vrea, se poate. Oricum se va termina toată povestea, acestea două sînt plusuri. Deci, rămînem şi noi, poporul, cu ceva.

P.S. Se pare că PSD a intuit, în sfîrşit, pericolul reprezentat de mişcarea de şah a lui Dan Diaconescu. Altfel nu se poate explica ieşirea vehementă de astăzi, contra realizatorului TV, a prim-ministrului Victor Ponta. Logic ar fi fost ca atacul să vină din partea liberalilor, doar Crin Antonescu este candidatul USL la preşedinţie şi va putea avea în Diaconescu un adversar periculos. Dacă a făcut-o PSD, atunci poate că nici ei nu au abandonat încă ideea de a avea peste trei ani propriul om la Cotroceni. Oricum ar sta lucrurile, PSD poate cîştiga în această partidă doar dacă reuşeşte să aducă în locul lui Diaconescu un investitor extrem de credibil şi de potent financiar , vreun Microsoft al profilului industrial în care activează Oltchim. Să vedem ce se va întîmpla, poate asta este mutarea surpriză.   

                                Un deja vu istoric

 Reinstalarea lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte al ţării, în ciuda voinţei celei mai mari  părţi a românilor, nu are nimic spectaculos în ea. S-a mai întîmplat aşa în urmă cu vreo trei sute de ani. Atunci, Înalta Poartă, adică Imperiul otoman, punea de domn în Ţările Române pe cine voia ea. I-a ales pe grecii din Fanar, care au avut grijă să sărăcească din răsputeri cele două principate româneşti. Şi ce dacă grecul nu era dorit de popor? Era suficient că îl vroiau turcii. Şi uite aşa s-au scurs o sută de ani din istoria noastră. În prezent pare că se joacă aceeaşi piesă. S-au schimbat doar actorii. Şi ce dacă românii nu l-au vrut pe Băsescu? L-a vrut noua Înaltă Poartă. A fost suficient pentru revenirea sa în jilţul de la Cotroceni. Rolul grecului l-a luat un român presupus sadea. Ce bogăţii trebuie să plece în afară nu ştim, dar vom afla în curînd. Un singur personaj lipseşte din toată daravela asta cu Înalta Poartă şi noul regim fanariot: Tudor Vladimirescu. O mai fi trăind sau stă şi el, precum ceilalţi români, prin vreo crîşmă şi-şi îneacă amarul vizavi de ce a ajuns ţărişoara asta?