Cîteva scurte consideraţii despre locale

Revin cu o nouă postare după mai bine de o lună de inactivitate. Ca să fiu sincer, nici nu prea am avut ce scrie. A fost o campanie electorală anostă, în care unii ştiau că vor cîştiga, iar alţii ştiau că vor pierde. În concluzie, a lipsit spectacolul obişnuit al perioadelor electorale. A învins USL-ul. Nici o surpriză. Toţi eram siguri de asta. Scorul este, însă, cel care ne dă ceva indicii despre ce s-a petrecut. Cam peste tot, au fost şi excepţii desigur, candidaţii alianţei au obţinut undeva în jurul a 60% dintre voturi.La nivelul ţării s-a întîmplat cam acelaşi lucru. Nu a mai fost pe zone, Moldova roşie, Ardealul portocaliu şi alte alea. Asta ne indică faptul că am avut de-a face cu un vot negativ, adică oamenii au spus, în majoritate, nu PDL-ului. Oare aşa să fie? Nu. De fapt, ei au spus nu preşedintelui Băsescu. De ce s-ar fi comportat alegătorii aşa? Au furat pedeliştii mai mult decît cei care au fost înaintea lor la guvernare în ultimii 20 de ani? E greu de făcut un calcul exact, dar înclin să cred că s-au situat cam în aceeaşi marjă.Au fost mai mulţi corupţi de la ei decît de la partidele care au condus mai înainte? Nu, a fost cam tot pe acolo. Atunci, poate, tăierile de salarii şi de pensii? Nici o problemă, românii sînt obişnuiţi cu astea. Strînsul curelei este sport naţional de sute de ani. Şi atunci, ce i-a pierdut? Aroganţa! Aroganţa lor a fost percepută ca un afront personal pînă şi de către cel mai amărît român. Au mai fost aroganţi în politică. Năstase este un bun exemplu. Dar el era unul. În timpul guvernării PDL,  aroganţii au fost cu sutele, cu miile, pînă la cel din urmă mic ştab care putea să pună, sau nu, o semnătură pe o cerere oarecare. Iar stilul ăsta de  a aborda problemele a venit direct de la Cotroceni. Pentru Băsescu, referendumul de acum cinci ani a fost o înfrîngere şi nu o victorie. Îmbătat de adeziunea populară, preşedintele a pierdut simţul măsurii. A făcut tot ce a vrut, în dispreţul legii şi al bunului simţ. Cu o aroganţă nemăsurată. Iar asta s-a molipsit pînă şi la cel mai mic trepăduş al PDL. Aud că acest partid vrea să treacă printr-o reorganizare. Aşa ar fi normal după eşecul de ieri. Singura problemă este că acest proces trebuie să înceapă cu o delimitare clară, publică, de Traian Basecu. Altfel, vor pieri toţi odată cu el.Politic vorbind, desigur. De fapt , el este deja un cadavru politic.Iar resuscitarea sa depăşeşte posibilităţile medicinei politice actuale.